De la jocul culorilor la citire rapida

De la jocul culorilor la citire rapida

 

Povestea mea incepe cand terminam facultatea. Adică în acel moment in care, de regulă, nu știi in ce directie ai să o apuci.

Și tocmai pentru că nu știi încotro să o apuci, este bine să fii deschis si sa vezi semnalele care vin spre tine.

Cand cauti mai mult si esti deschis la nou, iata ca si Universul comploteaza in directia in care doresti sa te dezvolti si apar oportunitatile.

Pe vremea aceea era un fel de bunic al târgurilor de joburi din zilele noastre. In realitate, in holul rectoratului din Politehnica Bucuresti erau puse cateva mese la care erau cativa angajatori ce-și așteptau viitorii angajați.

Să nu crezi că roia de angajatori fiindcă în acel moment erau doar doi.

Nu aveau nici macar mese si stateau in zona in care candidatii completau cererile pentru a-și depune candidaturile. Eu completam un astfel de formular pentru o firma care avea nevoie de ingineri ca sa vanda imprimante.

Cum terminasem fix aceasta specializare imi suradea idea. La masa la care eram eu, erau si câțiva oameni care nu stiau unde sa se aseze, desi reprezentau o tipografie arhicunoscuta, adică…Monitorul Oficial.

Au intrat in vorba cu mine si am aflat mai multe detalii despre ce fac ei. Ei cautau ingineri pentru tipografie, baza de date, si selectie de culoare. De la inceput m-a atras acest din urma post.

Ma atragea ideea ca pot invata sa controlez culorile. Tehnologia evoluase foarte mult. Acum totul se face pe calculatoare performante, Macintosh. Una peste alta, am inceput sa lucrez la ei si sa invat meserie, trecand prin toate procesele de culegere text, paginare, scanare imagini caci nu erau imagini digitale, ci se scanau de pe originale, care erau fie diapozitive, fie poze pe suport.

Asa se face că eu deprindeam acea meserie care ulterior s-a numit DTP-st sau prelucrare text imagine.

Cred ca pot spune ca am fost prima generatie de oameni care era specializata de Heidelberg la Viena si Bucuresti. Am invatat de la profesionisti care au facut facultatea de tipografie atat in Romania,  cât și în Bulgaria si Austria.

Cu trecerea timpului, am invatat sa tiparesc carte și albume de arta, unde se cerea iscusință in manuirea si controlul culorilor. Piatra de incercare au fost albumele de arta cu imagini ce reproduc  opere. Redarea fidela a culorilor era testul suprem. M-am tot specializat pana când am ajuns unul dintre cei mai buni specialisti in selectia si controlul culorilor.

Până într-o zi când a început o alta etapa a vieții mele, și anume mutarea împreună cu soția mea, în anul 1999, în Montreal, Canada.

În Canada era o alta lume, o alta cultura și cu totul alte principii de viață.  Am avut de invatat din nou lucruri noi. Aici prinzi curaj mai mult, realizezi ca romanii sunt bine pregatiti tehnic si sunt apreciati.  Mi-am deschis prima mea firma de creatie si tipar cu dorinte mari dar cunostinte minime de cum sa faci afaceri.

Uite asa am facut cunostinta cu ceea ce înseamnă networkingul.

Faceam lucruri exceptionale dar prea putina lume mă cunostea, pana cand unul dintre primii nostri clienti m-a invitat la o intalnire de mic dejun de networking.

Eram cam 40 de oameni de afaceri iar eu aveam cu mine si câteva mostre din ceea ce faceam eu. Practic, din momentul acela am ajuns sa cunosc si sa fac afaceri cu oameni importanti. Mai apoi, usile mi se deschideau cu usurinta.

Asa am invatat ca o afacere puternica are nevoie de un networking  puternic. Anii au trecut, si fara sa îmi fi propus asta, am luat contact cu ceea ce era atunci dezvoltarea personala si cu Tony Robbins.

In 2005 m-am intors împreună cu familia in Romania, cu visuri mari si cu ideea ca pot castiga frumos si aici.

Aveam în mintea mea că tot ceea ce am nevoie era sa invăț sa fac și aici, antreprenoriat de calitate, lucru care-mi lipsea.

Am inceput sa merg la cursuri. Unul dintre ele mi-a atras atentia si pot să spun cu mâna pe inimă că mi-a schimbat viata profund. Era și este încă un curs de 9 zile in care inveti competențele principale ale unui antreprenor. O fabrică de antreprenori cum ar fi.

Atunci am realizat ca menirea mea este pe langa aceea de tipograf, și cea de trainer. Am învățat cu timpul, ca cel mai frumos semn al trecerii tale pe acest pământ este să lași în urma ta oameni care și-au schimbat viețile în urma interacțiunii cu tine.

Ideea mea era deja clară dar imi lipsea vehicolul.

Aici a intervenit fiul meu care avea ca și activitate extrascolară, CITIREA RAPIDA.  Deși făcuse cursul, nu prea se prinsese nimic de el, și deși înțelegea avantajele citirii rapide, nu aplica mai nimic.

De aici lucrurile au fost simple.

Am organizat un curs cu câțiva prieteni, printre care erau si traineri, avocati, si un fost olimpic la matematica care citea foarte mult. Dupa acest prim curs am fost pur și simplu catapultat de incurajarile lor. Am urmat, în mod firesc, un curs prin care am învățat arta de a livra cursuri.

De atunci am pornit pe un drum pe care, in permanență îmi imbunatatesc  cursul. In paralel, studiez si sunt pasionat de vorbitul in public. Am constatat că doar practica este cea care te duce la evolutie. Și uite asa am ajuns de la a tipări și a da viață cărților, la a fi cel care învață oamenii sa-si schimbe atitudinea fata de citit si sa citeasca de 2-3 ori mai repede dupa un curs de o singură zi.

Fiecare om are o comoara pe care o poarta mereu cu el, este vorba de creier.

În curs îi învăț pe participanți că imediat ce au dobândit tehnica citirii rapide si o aplică regulat, pot citi si cu 60 km/h, dar și cu 130-180 km/h  (asta daca ar fi să comparăm fiecare om cu o mașină).

Ceea ce este extrem de plăcut, e că atunci când citești cu ”130-180 km/h” nu numai că nu te amendează poliția, dar îți crește și încrederea în tine la ”cote alarmante”.

Iti imaginezi ca și tu poti citi de 2-3 ori mai repede ?

Cum ar fi să citești o carte în 3-4 ore față de 8 ore cât îți ia în mod normal? În restul de 4 ore castigate poti sa faci ce-ti doresti tu.

Cam cum îți surâde idea asta  ?

Te aștept la seminariile și cursurile mele.

Andy Manole – pasionat sa educ