Deciziile se IAU nu se LASA

Deciziile se IAU nu se LASA

 

Cat de greu, cat de rar, cat de mult amanam luarea unei decizii ?

 

Zilele acestea am facut o mică operatie  cainelui meu.

Intr-o dimineata sotia îi descoperise  o pata rosie de sange langa urechea stanga. Amandoi am tăbărât buluc pe el. Îl cercetam ca să aflăm daca nu cumva  s-a ranit prin curte, prin gard. Nu era cazul.

Însa de unde sa fi fost pata de sange? Tot cercetand gasim o chestie cam de marimea unei boabe de fasole, albicioasa și destul de tare. Aha! Deci avem ceva! Sunăm veterinarul si ne da vestea că este o capusa. Ce era de făcut?  Veterinarul ne-a spus că este necesara scoaterea ei rapid, ferm.

Luam decizia să facem chiar noi acțiunea, trecem peste momentele  de genul:   ”Dar cum, cine, ce….”  si iata-ma cu capusa in mana,  scoasa.

Ce a urmat ? Cainele este bine, vesel, plin de viata si uneori face si prostii.

A, nu ți-am spus? El este cel mai rapid cititor din familie.

Cum asa?

Nimic mai natural. Sunt abonat la o revista care are aproximativ 48 pagini. Postasul când o aduce, o arunca in curte fiindcă nu incape in cutia de scrisori.

Cum  o prinde câinele, imediat se apuca de citit. O devoreaza! O citeste din scoarta in scoarta.

Eu stiu ca daca citesti o carte, o revista ulterior poti sa o dai altcuiva sa o citeasca dar în cazul lui nu se aplică asta. El o retine cu totul.

Dar sa revenim la subiect.

Îmi vine in minte o alta poveste care parca ieri s-a întâmplat…

Pe vremuri, sambata seara erau filme western. Dacă ești mai tânăr decât mine și nu știi ce este un western, îți spun eu. Este un film cu pistoale si cowboy.

Eu aveam cam 6 ani si ma pregateam de film.  Rasturnam un fotoliu si-mi formam șaua unui cal apoi luam o poseta de-a mamei si o transformam in capastru. Imi puneam centura cu pistoale si apoi strigam cat ma tinea gura, spre exasperarea parintilor pe CAI. Evident incepea actiunea filmului si eu o traiam la maxim.

Acum poate că te intrebi ce oare  îi  tot dau înainte cu ”pe CAI”.

Este o reteta care ma face sa-mi pun in miscare toate cele necesare ca sa iau decizii  dintre cele mai variate.

Pentru a lua decizie ai nevoie de 

(C) CONCENTRARE

Sa te focalizezi pe un singur subiect cel asupra caruia urmeaza sa iei decizia.  Este aliniat cu tinta ta finala? Este in planul tau ? Se aliniaza cu reperele pe care le-ai trasat?

Cum se iau deciziile importante? Te gandesti mult si analizezi si o intorci pe toate partile si apoi  despici firul in 4 si gasesti argumente contra si pro si reanalizezi si in final…. PAUZĂ… nu reușești să iei nici o decizie.

Urmatorul pas este

( A) ACTIUNEA

 

Este clar este ca atunci cand te  uiti la un film si nu faci nimic, nici nu participi la actiunea care se desfasoara. Sau esti la patinaj si stai in afara patinoarului,  in loc  sa intri pe patinoar.

Oare  isi inchipuie cineva sa ia o decizie  fara sa treaca la actiunea efectiva ?

Si cu toate astea exista foarte multa lume care considera ca rezultatul va pica de sus.

Singurele  lucruri care pică de sus sunt ploaia si zapada. Restul este doar imaginatia omului.  Multe persoane isi doresc sa ia o decizie importantă dupa o perioada lunga de gandire, meditatie, cantarire , punere in balanta. De cele  mai multe ori, sfârșesc prin a nu lua nici o decizie.

Cea mai mare frână in evolutia si progresul oamenilor este indecizia si frica.

Succesul este dat  de viteza cu care se iau decizii.

Mereu vrem sa luam decizii bune si corecte si sfarsim prin a nu lua niciuna. Noi luam decizii diferite la varste diferite. Deci procesul decizional este in relatie directa cu varsta.

De multe ori spunem ”Ăsta nu este copt” sau ”Ce stii tu?” si uite asa incepe dialogul în contracdictoriu intre generatii.

Ultima etapa in procesul pe CAI este:

(I) INSEMNATATEA

Cu alte cuvinte, scopul, rezultatul, efectul deciziei.

Cum ar fi daca ai luat o decizie importantă pentru tine acum 10, 20 de ani care ți-a schimbat viața?

Ce s-ar intampla daca acum, întorcându-te în timp,  ai decide diferit in privinta acelui subiect? Nu-i așa că viata ta ar lua o complet nouă intorsatura? Și că tot ceea ce ai trăi acum ar fi diferit, fiindcă pur și simplu ai avea o altă perspectiva?

Unii oameni raman agatati in decizia luata si nu pot sa se desprinda de ea.

Am sa dau exemplul romanilor care traiesc in afara granitelor romanesti, dar carora le este dor de tara.

Sunt unii care nu vor sa mai auda de Romania, refuza orice legatura cu tara de orice fel.

Multora le este dor de tara, de sarbatori de familie, de locurile familiare insa traiesc suspendati. Adica lor cel mai bine le este in avion, tren, sau în autocarul in care merg din locul unde traiesc spre locul unde au rude,  in țară.

Aproape toti cand se intalnesc afara, încep sa spuna cat de rau este in tara ca  sa-si intareasca credinta ca ceea ce fac ei este bine.

Ei in realitate refuza sa ia o decizie – sa se intoarca in tara.

Sunt altii pentru care afara este singura lor forma de existenta fiindca în țară nu aveau  un job bun sau nu reuseau sa faca fata cheltuielilor.

Istoria o poate confirma. Așa cum a fost  un val de emigrare masiva in anii 2000,  candva va fi un val de repatriere masiva.

Noi am avut curajul luarii deciziei de a ne intoarce in tara.