Povestea mea despre public speaking

Când eşti elev ai poate mari emoţii când te afli alături de  părinţi şi colegi, în postura în care reciţi o poezie în faţa clasei sau la vreo serbare. Sunt copii care învaţă repede poeziile, le spun foarte frumos, le recită cu intonaţie, plini de viaţă, cu mult talent. Sunt alţii care învaţă mai greu poeziile, au teamă că nu vor reţine, se vor încurca, vor uita, va râde lumea de ei, îi va certa doamna învăţatoare, noroc ca mediile, notele sunt trecute în carnet, poate data viitoare nu va mai avea o astfel de ocazie, adică nu-i va mai da o poezie de recitat. Cu toate acestea își doreşte foarte mult să recite dar….

Poate te regăsești în această scurtă istorisire. Este şi cazul meu. Aşa a  început povestea mea  cu vorbitul în public.

Copil şi apoi adolescent fiind, ascultam foarte mult teatru radiofonic, plăci de pickup, poveşti lecturate de mari actori. Pe cât posibil vedeam piese de teatru fie fie la TV, fie chiar la teatru. Eram fascinat de lumea teatrului. Ascultam comicii noştri de valoare și eram capabil să îţi spun piese de teatru şi poveşti pe de rost. Îmi plăcea adesea să închid ochii, să visez şi să mă imaginez pe scenă. Dar brusc visul se spulbera şi mă trezeam. Nu reuşeam să văd mai mult decât acestă primă imagine.

Timpul a trecut şi am devenit adult, cu familie și cu o carieră efervescentă. Am trăit în Canada 6 ani și apoi, m-am reîntors în țară acum 10 ani. M-am trezit asaltat la nesfârșit de întrebarea  ”De ce te-ai întors?”

 Cei care trăiesc în afara ţării se simt cel mai bine in avionul, autocarul care îi transportă între cele două case.  Deşi eram realizat pe toate planurile, am spus că vreau mai mult de la viaţă.

Şi a început perioada de căutări şi de studiu. Am început să ascult speakeri buni, și dintr-o întâmplare, primul care mi-a picat  în mână a fost  Tony Robbins cu Get the Edge, un program de 7 CD-uri.  În 2010 am participat la un program la care îţi dezvolţi abilitaţile antreprenoriale. Lucrul ăsta mi-a schimbat viaţa şi cursul carierei. Încet, încet cu paşi mici dar siguri mă apropiam de cariera de trainer şi speaker. Ca şi pofta care vine mâncând, am început să merg la traininguri, conferinţe, workshopuri. La început doar ca să ascult și să asimilez informaţiile. Apoi m-am surprins mergând din ce în ce mai des pentru a studia arta livrării discursului.

Am urmat cursuri de specialitate şi îmi doresc să mai fac acest lucru. De ceva timp am cunoscut o gaşcă faină care face antrenarea vocii şi muşchiul vorbirii în public. Cu fiecare prezentare mă apropii tot mai mult de ideea mea despre ce inseamnă să fii un speaker profesionist. Progresul este imens. Poţi vedea alţi oameni care fac acelaşi lucru. Ţin speech-uri, primesc feedback-uri scrise de la fiecare participant. Pe tine dragă cititorule, ce te ţine să faci acest pas­?

Este ca şi învăţarea artelor marţiale. Este genial să vezi filme, să citeşti cărţi, articole dar dacă nu faci antrenament regulat nu poţi avea rezultate.

Este o senzaţie specială să te poţi juca, dialoga, interacţiona cu publicul. Este o mare de ochi care voluntar sau involuntar trăieşte cu tine fiecare moment.

Arta asta a vorbitului în public constă într-o interpretare pe măsură, mult antrenament şi inspiraţie.

« Nimic nu se învăţă mai bine decât practicând »

Andy Manole-trainner citire rapida, antreprenor si speaker